Fotografii și impresii din tabăra de la Oașa

Frântură de Oaşa – “Când spiritul se înalţă, trupul trebuie să  cadă în genunchi“

 

Nerăbdarea ni se citea pe faţă. O mână de 6-7 suflete entuziasmate,pline de dorinţa de a ne regăsi pacea şi liniştea sufletească, de a-L găsi pe Dumnezeu, cu zâmbetul până la urechi şi expresia feţei noastre pe care puteai citi “La revedere,mamă..tată…dragă Andra!Ne vom revedea în curând!“ spusă celor dragi care priveau melencolic cum trenul IR 1931 îşi lua uşor zborul din Gara Ploiesti-Vest ,pentru ca mai apoi(după un drum de 7 ore,unde ne-am cunoscut şi împrietenit..unde somnul nu-şi avea locul) să ajungă ajutat de către fratele său R2441 şi de aici preluând comanda microbuzul domnului T. cu destinaţia finală :Oaşa.

De îndată ce am intrat în Oaşa…timpul s-a oprit în loc.Brazii cei înalţi şi drepţi stăteau de neclintit în bătaia vântului ca şi creştinii din vechime,prigoniţii fiind pentru credinţa şi dragostea lor neclintită pentru Dumnezeu;soarele ne zâmbea de printre nori,iar lacul azuriu ,geamănul pământean al Cerului, inconjura casa părinţilor,fraţilor şi a mirenilor.Eram fascinanţi de darurile măreţului Arhitect al tuturora,simţeam cum toată creaţia îi aducea slavă Lui.

După ce ne-am instalat în camere,am dat fuga la strânsul fânului..însă ochii neascultandu-ne ,ne-am odihnit creşteturile pe fânul verde,proaspăt cosit.

05:00 – ora la care se deschideau porţile zilei,ne ridicăm din aşternuturi pentru a participa la Sfânta Liturghie;înconjuraţi de rugăciunile părinţilor şi fraţilor, de fiece dată când închideam ochii pentru a rosti o rugăciune simţeam pacea care-mi inunda toată făptura şi bucuria de a mă putea ruga.

După micul-dejun, ne duceam, fiecare, la ascultarea aleasă (bucătărie, trapeză, fân, chelărie, lemne, curățenie, pangar); ascultarea însemnând participarea tuturor,ca într-o familie la aceste îndeletniciri.Toţi ne străduiam să ne îndeplinim atribuţiile până la prânz pentru ca la ora 13:00, când sună clopoţelul prânzului să ne îndreptăm către masă gătită cu dragoste de către fraţii şi surorile noastre.După masă, timp de două ceasuri ne relaxăm lângă malul lacului:citind,scriind,dormind sau pur şi simplu stând şi admirând natura.

Seara, după vecernie, ne adunăm cu toţii pentru a asculta cuvinte de folos, poveţe şi relatări duhovniceşti din cadrul conferinţelor ţinute de părinţi pentru a ne îmbogăţi spiritual.

Înainte de somn,o jumătate de ceas ieşeam afară unde,alături de lună,străjerul nopţii, priveam înmărmuriţi nenumăratele stele care pâlpâiau pe cer.

Ne-am legat prietenii, ne-am hrănit sufletele,ne-am regăsit casa sufletelor,unde,după spusa cântecului: “Vin românii/Vin la Oaşa iar!“…vom reveni şi noi la Oaşa iar !

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: